împletit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Past participle of împleti.
Noun[edit]
împletit n (uncountable)
Declension[edit]
declension of împletit (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) împletit | împletitul |
genitive/dative | (unui) împletit | împletitului |
vocative | împletitule |
Verb[edit]
împletit (past participle of împleti)