înauri
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a înauri (third-person singular present înaurește, past participle înaurit) 4th conj.
- to gild
Conjugation[edit]
conjugation of înauri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înauri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înaurind | ||||||
| past participle | înaurit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înauresc | înaurești | înaurește | înaurim | înauriți | înauresc | |
| imperfect | înauream | înaureai | înaurea | înauream | înaureați | înaureau | |
| simple perfect | înaurii | înauriși | înauri | înaurirăm | înaurirăți | înauriră | |
| pluperfect | înaurisem | înauriseși | înaurise | înauriserăm | înauriserăți | înauriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înauresc | să înaurești | să înaurească | să înaurim | să înauriți | să înaurească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înaurește | înauriți | |||||
| negative | nu înauri | nu înauriți | |||||