încartirui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a încartirui (third-person singular present încartiruiește, past participle încartiruit) 4th conj.
- to quarter
Conjugation[edit]
conjugation of încartirui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a încartirui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încartiruind | ||||||
| past participle | încartiruit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încartiruiesc | încartiruiești | încartiruiește | încartiruim | încartiruiți | încartiruiesc | |
| imperfect | încartiruiam | încartiruiai | încartiruia | încartiruiam | încartiruiați | încartiruiau | |
| simple perfect | încartiruii | încartiruiși | încartirui | încartiruirăm | încartiruirăți | încartiruiră | |
| pluperfect | încartiruisem | încartiruiseși | încartiruise | încartiruiserăm | încartiruiserăți | încartiruiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încartiruiesc | să încartiruiești | să încartiruiască | să încartiruim | să încartiruiți | să încartiruiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încartiruiește | încartiruiți | |||||
| negative | nu încartirui | nu încartiruiți | |||||