încovriga
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a încovriga (third-person singular present încovrigă, past participle încovrigat) 1st conj.
- to curl up
Conjugation[edit]
conjugation of încovriga (first conjugation, no infix)
| infinitive | a încovriga | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | încovrigând | ||||||
| past participle | încovrigat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | încovrig | încovrigi | încovrigă | încovrigăm | încovrigați | încovrigă | |
| imperfect | încovrigam | încovrigai | încovriga | încovrigam | încovrigați | încovrigau | |
| simple perfect | încovrigai | încovrigași | încovrigă | încovrigarăm | încovrigarăți | încovrigară | |
| pluperfect | încovrigasem | încovrigaseși | încovrigase | încovrigaserăm | încovrigaserăți | încovrigaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să încovrig | să încovrigi | să încovrige | să încovrigăm | să încovrigați | să încovrige | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | încovrigă | încovrigați | |||||
| negative | nu încovriga | nu încovrigați | |||||