îndruga
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a îndruga (third-person singular present îndrugă, past participle îndrugat) 1st conj.
- to mumble
Conjugation[edit]
conjugation of îndruga (first conjugation, no infix)
| infinitive | a îndruga | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îndrugând | ||||||
| past participle | îndrugat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îndrug | îndrugi | îndrugă | îndrugăm | îndrugați | îndrugă | |
| imperfect | îndrugam | îndrugai | îndruga | îndrugam | îndrugați | îndrugau | |
| simple perfect | îndrugai | îndrugași | îndrugă | îndrugarăm | îndrugarăți | îndrugară | |
| pluperfect | îndrugasem | îndrugaseși | îndrugase | îndrugaserăm | îndrugaserăți | îndrugaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îndrug | să îndrugi | să îndruge | să îndrugăm | să îndrugați | să îndruge | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îndrugă | îndrugați | |||||
| negative | nu îndruga | nu îndrugați | |||||