îndușmăni
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a îndușmăni (third-person singular present îndușmănește, past participle îndușmănit) 4th conj.
- to hate
Conjugation[edit]
conjugation of îndușmăni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a îndușmăni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îndușmănind | ||||||
| past participle | îndușmănit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îndușmănesc | îndușmănești | îndușmănește | îndușmănim | îndușmăniți | îndușmănesc | |
| imperfect | îndușmăneam | îndușmăneai | îndușmănea | îndușmăneam | îndușmăneați | îndușmăneau | |
| simple perfect | îndușmănii | îndușmăniși | îndușmăni | îndușmănirăm | îndușmănirăți | îndușmăniră | |
| pluperfect | îndușmănisem | îndușmăniseși | îndușmănise | îndușmăniserăm | îndușmăniserăți | îndușmăniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îndușmănesc | să îndușmănești | să îndușmănească | să îndușmănim | să îndușmăniți | să îndușmănească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îndușmănește | îndușmăniți | |||||
| negative | nu îndușmăni | nu îndușmăniți | |||||