înființa
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a înființa (third-person singular present înființează, past participle înființat) 1st conj.
- to establish
Conjugation[edit]
conjugation of înființa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înființa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înființând | ||||||
| past participle | înființat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înființez | înființezi | înființează | înființăm | înființați | înființează | |
| imperfect | înființam | înființai | înființa | înființam | înființați | înființau | |
| simple perfect | înființai | înființași | înființă | înființarăm | înființarăți | înființară | |
| pluperfect | înființasem | înființaseși | înființase | înființaserăm | înființaserăți | înființaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înființez | să înființezi | să înființeze | să înființăm | să înființați | să înființeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înființează | înființați | |||||
| negative | nu înființa | nu înființați | |||||