înflora
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From în- + flori, plural of floare.
Verb[edit]
a înflora (third-person singular present înflorează, past participle înflorat) 1st conj.
- to flower
Conjugation[edit]
conjugation of înflora (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înflora | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înflorând | ||||||
| past participle | înflorat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înflorez | înflorezi | înflorează | înflorăm | înflorați | înflorează | |
| imperfect | înfloram | înflorai | înflora | înfloram | înflorați | înflorau | |
| simple perfect | înflorai | înflorași | înfloră | înflorarăm | înflorarăți | înflorară | |
| pluperfect | înflorasem | înfloraseși | înflorase | înfloraserăm | înfloraserăți | înfloraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înflorez | să înflorezi | să înfloreze | să înflorăm | să înflorați | să înfloreze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înflorează | înflorați | |||||
| negative | nu înflora | nu înflorați | |||||