îngădui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Hungarian engedni, infinitive of enged.
Pronunciation[edit]
Audio (file)
Verb[edit]
a îngădui (third-person singular present îngăduie, past participle îngăduit) 4th conj.
- to allow
Conjugation[edit]
conjugation of îngădui (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a îngădui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | îngăduind | ||||||
| past participle | îngăduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | îngădui | îngădui | îngăduie | îngăduim | îngăduiți | îngăduie | |
| imperfect | îngăduiam | îngăduiai | îngăduia | îngăduiam | îngăduiați | îngăduiau | |
| simple perfect | îngăduii | îngăduiși | îngădui | îngăduirăm | îngăduirăți | îngăduiră | |
| pluperfect | îngăduisem | îngăduiseși | îngăduise | îngăduiserăm | îngăduiserăți | îngăduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să îngădui | să îngădui | să îngăduie | să îngăduim | să îngăduiți | să îngăduie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | îngăduie | îngăduiți | |||||
| negative | nu îngădui | nu îngăduiți | |||||