înnobila
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a înnobila (third-person singular present înnobilează, past participle înnobilat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of înnobila (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a înnobila | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înnobilând | ||||||
| past participle | înnobilat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înnobilez | înnobilezi | înnobilează | înnobilăm | înnobilați | înnobilează | |
| imperfect | înnobilam | înnobilai | înnobila | înnobilam | înnobilați | înnobilau | |
| simple perfect | înnobilai | înnobilași | înnobilă | înnobilarăm | înnobilarăți | înnobilară | |
| pluperfect | înnobilasem | înnobilaseși | înnobilase | înnobilaserăm | înnobilaserăți | înnobilaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înnobilez | să înnobilezi | să înnobileze | să înnobilăm | să înnobilați | să înnobileze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înnobilează | înnobilați | |||||
| negative | nu înnobila | nu înnobilați | |||||