înrăi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a înrăi (third-person singular present înrăește, past participle înrăit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of înrăi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a înrăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înrăind | ||||||
| past participle | înrăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înrăiesc | înrăiești | înrăiește | înrăim | înrăiți | înrăiesc | |
| imperfect | înrăiam | înrăiai | înrăia | înrăiam | înrăiați | înrăiau | |
| simple perfect | înrăii | înrăiși | înrăi | înrăirăm | înrăirăți | înrăiră | |
| pluperfect | înrăisem | înrăiseși | înrăise | înrăiserăm | înrăiserăți | înrăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înrăiesc | să înrăiești | să înrăiască | să înrăim | să înrăiți | să înrăiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înrăiește | înrăiți | |||||
| negative | nu înrăi | nu înrăiți | |||||