însoțiere
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
însoțiere f (plural însoțieri)
Declension[edit]
Declension of însoțiere
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) însoțiere | însoțierea | (niște) însoțieri | însoțierile |
genitive/dative | (unei) însoțieri | însoțierii | (unor) însoțieri | însoțierilor |
vocative | însoțiere, însoțiereo | însoțierilor |