întoarce

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *intorcĕre, from Latin torquēre (cf. also intorquēre).

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.ˈto̯ar.t͡ʃe/

• Audio

  (file)

• Rhymes: -art͡ʃe
• Hyphenation: în‧toar‧ce

• Audio

  (file)

Verb

a întoarce (third-person singular present întoarce, past participle întors) 3rd conj.

1. (reflexive) to return, come back

   Synonym: reveni

2. (reflexive) to turn around
3. to turn
4. to return, give back

   Synonym: returna

5. to twist

Conjugation

    conjugation of întoarce (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a întoarce
gerund			întorcând
past participle			întors
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întorc	întorci	întoarce	întoarcem	întoarceți	întorc
	imperfect	întorceam	întorceai	întorcea	întorceam	întorceați	întorceau
	simple perfect	întorsei	întorseși	întoarse	întoarserăm	întoarserăți	întoarseră
	pluperfect	întorsesem	întorseseși	întorsese	întorseserăm	întorseserăți	întorseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întorc	să întorci	să întoarcă	să întoarcem	să întoarceți	să întoarcă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întoarce			întoarceți
	negative		nu întoarce			nu întoarceți

Derived terms

• întoarcere

Related terms

• toarce, stoarce
• întort
• întortochea