întrebuințare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From întrebuința + -re.
Noun[edit]
întrebuințare f (plural întrebuințări)
Declension[edit]
Declension of întrebuințare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) întrebuințare | întrebuințarea | (niște) întrebuințări | întrebuințările |
| genitive/dative | (unei) întrebuințări | întrebuințării | (unor) întrebuințări | întrebuințărilor |
| vocative | întrebuințare, întrebuințareo | întrebuințărilor | ||