întrerupător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
întrerupător n (plural întrerupători)
Declension[edit]
Declension of întrerupător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) întrerupător | întrerupătorul | (niște) întrerupători | întrerupătorile |
genitive/dative | (unui) întrerupător | întrerupătorului | (unor) întrerupători | întrerupătorilor |
vocative | întrerupătorule | întrerupătorilor |