învinovățit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of învinovăți.
Noun
[edit]învinovățit m (plural învinovățiți)
Declension
[edit]Declension of învinovățit
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) învinovățit | învinovățitul | (niște) învinovățiți | învinovățiții |
| genitive/dative | (unui) învinovățit | învinovățitului | (unor) învinovățiți | învinovățiților |
| vocative | învinovățitule | învinovățiților | ||
Verb
[edit]învinovățit (past participle of învinovăți)
References
[edit]- învinovățit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN