absolvență
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
absolvență f (plural absolvențe)
Declension[edit]
Declension of absolvență
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) absolvență | absolvența | (niște) absolvențe | absolvențele |
| genitive/dative | (unei) absolvențe | absolvenței | (unor) absolvențe | absolvențelor |
| vocative | absolvență, absolvențo | absolvențelor | ||