adumbri
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Inherited from Latin adumbrāre, present active infinitive of adumbrō, with a change of conjugation that is probably relatively recent. Compare Aromanian aumbredz, aumbrari.
Verb[edit]
a adumbri (third-person singular present adumbrește, past participle adumbrit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of adumbri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a adumbri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | adumbrind | ||||||
| past participle | adumbrit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | adumbresc | adumbrești | adumbrește | adumbrim | adumbriți | adumbresc | |
| imperfect | adumbream | adumbreai | adumbrea | adumbream | adumbreați | adumbreau | |
| simple perfect | adumbrii | adumbriși | adumbri | adumbrirăm | adumbrirăți | adumbriră | |
| pluperfect | adumbrisem | adumbriseși | adumbrise | adumbriserăm | adumbriserăți | adumbriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să adumbresc | să adumbrești | să adumbrească | să adumbrim | să adumbriți | să adumbrească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | adumbrește | adumbriți | |||||
| negative | nu adumbri | nu adumbriți | |||||