autoînsămânțare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From auto- + însămânțare.
Noun[edit]
autoînsămânțare f (plural autoînsămânțări)
Declension[edit]
Declension of autoînsămânțare
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) autoînsămânțare | autoînsămânțarea | (niște) autoînsămânțari | autoînsămânțarile |
| genitive/dative | (unei) autoînsămânțari | autoînsămânțarii | (unor) autoînsămânțari | autoînsămânțarilor |
| vocative | autoînsămânțare, autoînsămânțareo | autoînsămânțarilor | ||