autoafirmare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From autoafirma + -re.
Noun[edit]
autoafirmare f (plural autoafirmări)
Declension[edit]
Declension of autoafirmare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) autoafirmare | autoafirmarea | (niște) autoafirmări | autoafirmările |
genitive/dative | (unei) autoafirmări | autoafirmării | (unor) autoafirmări | autoafirmărilor |
vocative | autoafirmare, autoafirmareo | autoafirmărilor |
Spanish[edit]
Verb[edit]
autoafirmare
- only used in me autoafirmare, first-person singular future subjunctive of autoafirmarse
- only used in se autoafirmare, third-person singular future subjunctive of autoafirmarse