autoexaminare
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From autoexamina + -re.
Noun[edit]
autoexaminare f (plural autoexaminări)
Declension[edit]
Declension of autoexaminare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) autoexaminare | autoexaminarea | (niște) autoexaminări | autoexaminările |
genitive/dative | (unei) autoexaminări | autoexaminării | (unor) autoexaminări | autoexaminărilor |
vocative | autoexaminare, autoexaminareo | autoexaminărilor |
References[edit]
- autoexaminare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN