bâlbâitor

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From bâlbâi +‎ -tor.

Adjective[edit]

bâlbâitor m or n (feminine singular bâlbâitoare, masculine plural bâlbâitori, feminine and neuter plural bâlbâitoare)

  1. which babbles

Declension[edit]

References[edit]

  • bâlbâitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN