biciui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a biciui (third-person singular present biciuiește, past participle biciuit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of biciui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a biciui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | biciuind | ||||||
| past participle | biciuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | biciuiesc | biciuiești | biciuiește | biciuim | biciuiți | biciuiesc | |
| imperfect | biciuiam | biciuiai | biciuia | biciuiam | biciuiați | biciuiau | |
| simple perfect | biciuii | biciuiși | biciui | biciuirăm | biciuirăți | biciuiră | |
| pluperfect | biciuisem | biciuiseși | biciuise | biciuiserăm | biciuiserăți | biciuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să biciuiesc | să biciuiești | să biciuiască | să biciuim | să biciuiți | să biciuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | biciuiește | biciuiți | |||||
| negative | nu biciui | nu biciuiți | |||||