cănăcel

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From canac +‎ -el.

Noun

[edit]

cănăcel m (plural cănăcei)

  1. diminutive of canac

Declension

[edit]
Declension of cănăcel
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) cănăcel cănăcelul (niște) cănăcei cănăceii
genitive/dative (unui) cănăcel cănăcelului (unor) cănăcei cănăceilor
vocative cănăcelule cănăceilor

References

[edit]
  • cănăcel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=cănăcel&oldid=70691505"