cărăbuș

See also: carabus

Romanian

un cărăbuș

Etymology

From indirect d. lat. scarabaeus [sard. l. carrabusu, fr. escarbot] d. vgr. skarábeios, skárabos și kárabos

Pronunciation

• IPA^(key): /kə.rəˈbuʃ/

Noun

cărăbuș m (plural cărăbuși)

1. cockchafer

Declension

Declension of cărăbuș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cărăbuș	cărăbușul	(niște) cărăbuși	cărăbușii
genitive/dative	(unui) cărăbuș	cărăbușului	(unor) cărăbuși	cărăbușilor
vocative	cărăbușule		cărăbușilor

Further reading

• cărăbuș in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)