conlucra
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a conlucra (third-person singular present conlucrează, past participle conlucrat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of conlucra (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a conlucra | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | conlucrând | ||||||
| past participle | conlucrat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | conlucrez | conlucrezi | conlucrează | conlucrăm | conlucrați | conlucrează | |
| imperfect | conlucram | conlucrai | conlucra | conlucram | conlucrați | conlucrau | |
| simple perfect | conlucrai | conlucrași | conlucră | conlucrarăm | conlucrarăți | conlucrară | |
| pluperfect | conlucrasem | conlucraseși | conlucrase | conlucraserăm | conlucraserăți | conlucraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să conlucrez | să conlucrezi | să conlucreze | să conlucrăm | să conlucrați | să conlucreze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | conlucrează | conlucrați | |||||
| negative | nu conlucra | nu conlucrați | |||||