culminație
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French culmination.
Noun[edit]
culminație f (plural culminații)
Declension[edit]
Declension of culminație
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) culminație | culminația | (niște) culminații | culminațiile |
| genitive/dative | (unei) culminații | culminației | (unor) culminații | culminațiilor |
| vocative | culminație, culminațio | culminațiilor | ||