dănțuitor
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Pronunciation[edit]
Noun[edit]
dănțuitor m (plural dănțuitori, feminine equivalent dănțuitoare)
Declension[edit]
Declension of dănțuitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) dănțuitor | dănțuitorul | (niște) dănțuitori | dănțuitorii |
genitive/dative | (unui) dănțuitor | dănțuitorului | (unor) dănțuitori | dănțuitorilor |
vocative | dănțuitorule | dănțuitorilor |
Further reading[edit]
- dănțuitor in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)