deșerta

See also: deserta, desertá, and déserta

Romanian

Etymology

From deșert, or possibly from Late Latin or Vulgar Latin root *dēsertāre, from Latin dēsertus. Compare Italian disertare. Doublet of dezerta, which was borrowed.

Verb

a deșerta (third-person singular present deșartă, past participle deșertat) 1st conj.

1. (popular) to remove all the contents of something, clear, drive out, evacuate (a place)
2. (popular) to finish a drink completely
3. (popular) to become deserted

Conjugation

    conjugation of deșerta (first conjugation, no infix)

infinitive			a deșerta
gerund			deșertând
past participle			deșertat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deșert	deșerți	deșartă	deșertăm	deșertați	deșartă
	imperfect	deșertam	deșertai	deșerta	deșertam	deșertați	deșertau
	simple perfect	deșertai	deșertași	deșertă	deșertarăm	deșertarăți	deșertară
	pluperfect	deșertasem	deșertaseși	deșertase	deșertaserăm	deșertaserăți	deșertaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deșert	să deșerți	să deșerte	să deșertăm	să deșertați	să deșerte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deșartă			deșertați
	negative		nu deșerta			nu deșertați

See also

• goni, evacua, goli, scoate