decarta
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a decarta (third-person singular present decartează, past participle decartat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of decarta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a decarta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | decartând | ||||||
| past participle | decartat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | decartez | decartezi | decartează | decartăm | decartați | decartează | |
| imperfect | decartam | decartai | decarta | decartam | decartați | decartau | |
| simple perfect | decartai | decartași | decartă | decartarăm | decartarăți | decartară | |
| pluperfect | decartasem | decartaseși | decartase | decartaserăm | decartaserăți | decartaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să decartez | să decartezi | să decarteze | să decartăm | să decartați | să decarteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | decartează | decartați | |||||
| negative | nu decarta | nu decartați | |||||