desființător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Adjective[edit]
desființător m or n (feminine singular desființătoare, masculine plural desființători, feminine and neuter plural desființătoare)
Declension[edit]
Declension of desființător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | desființător | desființătoare | desființători | desființătoare | ||
definite | desființătorul | desființătoarea | desființătorii | desființătoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | desființător | desființătoare | desființători | desființătoare | ||
definite | desființătorului | desființătoarei | desființătorilor | desființătoarelor |
Noun[edit]
desființător m (plural desființători)
Declension[edit]
Declension of desființător
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) desființător | desființătorul | (niște) desființători | desființătorii |
genitive/dative | (unui) desființător | desființătorului | (unor) desființători | desființătorilor |
vocative | desființătorule | desființătorilor |
References[edit]
- desființător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN