destrăbălăciune
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From destrăbăla + -ciune.
Noun[edit]
destrăbălăciune f (plural destrăbălăciuni)
Declension[edit]
Declension of destrăbălăciune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) destrăbălăciune | destrăbălăciunea | (niște) destrăbălăciuni | destrăbălăciunile |
| genitive/dative | (unei) destrăbălăciuni | destrăbălăciunii | (unor) destrăbălăciuni | destrăbălăciunilor |
| vocative | destrăbălăciune, destrăbălăciuneo | destrăbălăciunilor | ||