destulătate
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Noun[edit]
destulătate f (plural destulătatăți)
Declension[edit]
Declension of destulătate
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) destulătate | destulătatea | (niște) destulătatăți | destulătatățile |
| genitive/dative | (unei) destulătatăți | destulătatății | (unor) destulătatăți | destulătatăților |
| vocative | destulătate, destulătateo | destulătatăților | ||