diferenția
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French différencier.
Verb[edit]
a diferenția (third-person singular present diferențiază, past participle diferențiat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of diferenția (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a diferenția | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | diferențiind | ||||||
| past participle | diferențiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | diferențiez | diferențiezi | diferențiază | diferențiem | diferențiați | diferențiază | |
| imperfect | diferențiam | diferențiai | diferenția | diferențiam | diferențiați | diferențiau | |
| simple perfect | diferențiai | diferențiași | diferenție | diferențiarăm | diferențiarăți | diferențiară | |
| pluperfect | diferențiasem | diferențiaseși | diferențiase | diferențiaserăm | diferențiaserăți | diferențiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să diferențiez | să diferențiezi | să diferențieze | să diferențiem | să diferențiați | să diferențieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | diferențiază | diferențiați | |||||
| negative | nu diferenția | nu diferențiați | |||||