dumiri
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Bulgarian домеря (domerja, “to measure to the end”), from меря (merja, “to measure”), from Proto-Slavic *měriti (“to measure”), from *měra (“measure”).
Verb[edit]
a dumiri (third-person singular present dumirește, past participle dumirit) 4th conj.
- to realize, to understand
Conjugation[edit]
conjugation of dumiri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dumiri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dumirind | ||||||
| past participle | dumirit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dumiresc | dumirești | dumirește | dumirim | dumiriți | dumiresc | |
| imperfect | dumiream | dumireai | dumirea | dumiream | dumireați | dumireau | |
| simple perfect | dumirii | dumiriși | dumiri | dumirirăm | dumirirăți | dumiriră | |
| pluperfect | dumirisem | dumiriseși | dumirise | dumiriserăm | dumiriserăți | dumiriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dumiresc | să dumirești | să dumirească | să dumirim | să dumiriți | să dumirească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dumirește | dumiriți | |||||
| negative | nu dumiri | nu dumiriți | |||||