duplicitate
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French duplicité.
Noun
[edit]duplicitate f (uncountable)
Declension
[edit]Declension of duplicitate
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) duplicitate | duplicitatea | (niște) duplicități | duplicitățile |
| genitive/dative | (unei) duplicități | duplicității | (unor) duplicități | duplicităților |
| vocative | duplicitate, duplicitateo | duplicităților | ||