hăcui

Romanian

Etymology

Borrowed from German hacken, from Middle High German hacken, from Old High German hacchōn, from Proto-West Germanic *hakkōn, from Proto-Germanic *hakkōną (“to hack, chop; to hoe”).

Pronunciation

• Audio

  (file)

Verb

a hăcui (third-person singular present hăcuiește, past participle hăcuit) 4th conj.

1. to hack, to chop, to cut to pieces
2. (computing) to hack

Conjugation

    conjugation of hăcui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a hăcui
gerund			hăcuind
past participle			hăcuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	hăcuiesc	hăcuiești	hăcuiește	hăcuim	hăcuiți	hăcuiesc
	imperfect	hăcuiam	hăcuiai	hăcuia	hăcuiam	hăcuiați	hăcuiau
	simple perfect	hăcuii	hăcuiși	hăcui	hăcuirăm	hăcuirăți	hăcuiră
	pluperfect	hăcuisem	hăcuiseși	hăcuise	hăcuiserăm	hăcuiserăți	hăcuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să hăcuiesc	să hăcuiești	să hăcuiască	să hăcuim	să hăcuiți	să hăcuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		hăcuiește			hăcuiți
	negative		nu hăcui			nu hăcuiți

Related terms

• hacker