improviza
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French improviser.
Verb[edit]
a improviza (third-person singular present improvizează, past participle improvizat) 1st conj.
- to improvise
Conjugation[edit]
conjugation of improviza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a improviza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | improvizând | ||||||
| past participle | improvizat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | improvizez | improvizezi | improvizează | improvizăm | improvizați | improvizează | |
| imperfect | improvizam | improvizai | improviza | improvizam | improvizați | improvizau | |
| simple perfect | improvizai | improvizași | improviză | improvizarăm | improvizarăți | improvizară | |
| pluperfect | improvizasem | improvizaseși | improvizase | improvizaserăm | improvizaserăți | improvizaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să improvizez | să improvizezi | să improvizeze | să improvizăm | să improvizați | să improvizeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | improvizează | improvizați | |||||
| negative | nu improviza | nu improvizați | |||||