obiecta
Jump to navigation
Jump to search
Latin[edit]
Verb[edit]
obiectā
Participle[edit]
obiecta
- nominative/vocative feminine singular of obiectus
- nominative/vocative/accusative neuter plural of obiectus
Participle[edit]
obiectā
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From obiecție.
Verb[edit]
a obiecta (third-person singular present obiectează, past participle obiectat) 1st conj.
- to object
Conjugation[edit]
conjugation of obiecta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a obiecta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | obiectând | ||||||
| past participle | obiectat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | obiectez | obiectezi | obiectează | obiectăm | obiectați | obiectează | |
| imperfect | obiectam | obiectai | obiecta | obiectam | obiectați | obiectau | |
| simple perfect | obiectai | obiectași | obiectă | obiectarăm | obiectarăți | obiectară | |
| pluperfect | obiectasem | obiectaseși | obiectase | obiectaserăm | obiectaserăți | obiectaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să obiectez | să obiectezi | să obiecteze | să obiectăm | să obiectați | să obiecteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | obiectează | obiectați | |||||
| negative | nu obiecta | nu obiectați | |||||