omologa

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Italian[edit]

Pronunciation[edit]

  • IPA(key): /oˈmɔ.lo.ɡa/
  • Rhymes: -ɔloɡa
  • Hyphenation: o‧mò‧lo‧ga

Adjective[edit]

omologa

  1. feminine singular of omologo

Verb[edit]

omologa

  1. inflection of omologare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian[edit]

Etymology[edit]

Borrowed from French homologuer.

Verb[edit]

a omologa (third-person singular present omologhează, past participle omologat) 1st conj.

  1. to officially recognize

Conjugation[edit]

    conjugation of omologa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a omologa
gerund omologând
past participle omologat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present omologhez omologhezi omologhează omologăm omologați omologhează
imperfect omologam omologai omologa omologam omologați omologau
simple perfect omologai omologași omologă omologarăm omologarăți omologară
pluperfect omologasem omologaseși omologase omologaserăm omologaserăți omologaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să omologhez să omologhezi să omologheze să omologăm să omologați să omologheze
imperative — tu — — voi —
affirmative omologhează omologați
negative nu omologa nu omologați
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=omologa&oldid=73305098"