orbăcăi
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a orbăcăi (third-person singular present orbăcăie, past participle orbăcăit) 4th conj.
- Alternative form of orbecăi
Conjugation[edit]
conjugation of orbăcăi (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a orbăcăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | orbăcăind | ||||||
| past participle | orbăcăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | orbăcăi | orbăcăi | orbăcăie | orbăcăim | orbăcăiți | orbăcăie | |
| imperfect | orbăcăiam | orbăcăiai | orbăcăia | orbăcăiam | orbăcăiați | orbăcăiau | |
| simple perfect | orbăcăii | orbăcăiși | orbăcăi | orbăcăirăm | orbăcăirăți | orbăcăiră | |
| pluperfect | orbăcăisem | orbăcăiseși | orbăcăise | orbăcăiserăm | orbăcăiserăți | orbăcăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să orbăcăi | să orbăcăi | să orbăcăie | să orbăcăim | să orbăcăiți | să orbăcăie | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | orbăcăie | orbăcăiți | |||||
| negative | nu orbăcăi | nu orbăcăiți | |||||