pălămar
Jump to navigation
Jump to search
See also: palamar
Romanian[edit]
Etymology 1[edit]
Borrowed from Ukrainian паламар (palamar), from Byzantine Greek παραμοναριος (paramonarios).
Noun[edit]
pălămar m (plural pălămari)
Declension[edit]
Declension of pălămar
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) pălămar | pălămarul | (niște) pălămari | pălămarii |
| genitive/dative | (unui) pălămar | pălămarului | (unor) pălămari | pălămarilor |
| vocative | pălămarule | pălămarilor | ||
Etymology 2[edit]
Borrowed from Ottoman Turkish پالامار (palamar).
Noun[edit]
pălămar m (plural pălămare)
Declension[edit]
Declension of pălămar
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) pălămar | pălămarul | (niște) pălămare | pălămarele |
| genitive/dative | (unui) pălămar | pălămarului | (unor) pălămare | pălămarelor |
| vocative | pălămarule | pălămarelor | ||