pomeni

Romanian

Etymology 1

Borrowed from Old Church Slavonic поминати (pominati, “to remember, to commemorate”), from Proto-Slavic *pomineti. Compare Polish wspomnieć (“to mention, to remember”), Russian помина́ть (pominátʹ, “to commemorate”), Ukrainian помина́ти (pomynáty, “to remember”).

Pronunciation

• IPA^(key): /po.meˈni/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: po‧me‧ni

Verb

a pomeni (third-person singular present pomenește, past participle pomenit) 4th conj.

1. (obsolete, transitive, sometimes reflexive) to remember, recall [until 19th c.]

   Synonyms: își aminti, ține minte

   • 16th C., Schei Psalter, Psalm 137, verse 1:

     Ла​ᲂу́рїᲂу҆ль​вавило́нᲂулꙋи́,​а҆чїе​шеѕ̾ꙋⷨ​ши​плъ́нсеⷨ,​къ́ндᲂу​поменїѧ́мꙋ̀​нои҆̀​сїѡ҆нꙋⷧ҇.

     La [u]râul Vavilonului, acie ședzum și plânsem, cându pomeniiamu noi Sionul.

     By the rivers of Babylon, there we sat down, yea, we wept, when we remembered Zion.

2. (transitive, now literary or informal) to mention

   Synonyms: aminti, menționa

   • 1959, Eugen Barbu, chapter 12, in Șoseaua Nordului [North Road], Bucharest: Editura pentru Literatură și Artă, page 143:

     Mareș îi povesti pe scurt totul, fără să pomenească de unde plecase și că era însoțit.

     Mareș told him everything in short, without mentioning where he’d left from and that he was accompanied.

3. (reflexive, chiefly informal) to find oneself (do or undergo something unexpectedly)

   Synonym: se trezi

   • 2021, chapter 4, in Constantin Dumitru-Pălcuș, transl., Buddha și nonconformistul‎^[1], Bucharest: Trei, translation of The Buddha and the Badass by Vishen Lakhiani, →ISBN, page 136:

     Și uite-așa m-am pomenit într-o bună zi în propriul birou de la Microsoft.

     And just like that, one day I found myself in my own office at Microsoft.

4. (transitive, chiefly passive impersonal) to encounter, know of the existence of something

   Synonym: întâlni

5. (transitive, uncommon) to have funerary rites and services held in someone’s remembrance

   Synonym: comânda

6. (reflexive or transitive, regional) to wake up (oneself or someone else respectively)

   Synonyms: (se) deștepta, (se) scula, (se) trezi

   • “Tanislav” (folk ballad from Almăjel village, Vlădaia, Mehedinți); gathered around 1900 by Constantin Rădulescu-Codin and published in Ioan Șerb, Florica Șerb, editors, Literatura populară, volume 1, Bucharest: Minerva, 1986, page 168:

     Tanislav se pomenea,
     Pe ochi negri se spăla, […]

     Tanislav woke up,
     Washed his dark eyes, […]

7. (reflexive, now uncommon) to come into existence
8. (transitive, uncommon) to have always known something
   • 1963 August, Mihai Beniuc, Povestea lui Avram Proțap, om de rînd (part 4), in Viața Romînească‎^[2], year 16, Bucharest, page 33:

     În sfîrşit, bătrînul într-o zi, sub frăgarul din curte, pe care-l pomenise din copilăria sa puternic și mare, a murit.

     In the end, the old man died one day under the mulberry tree in the garden, which he had always known as strong and great since childhood.

9. (transitive or passive impersonal, obsolete) to name

   Synonyms: numi, spune, zice

Conjugation

    conjugation of pomeni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a pomeni
gerund			pomenind
past participle			pomenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pomenesc	pomenești	pomenește	pomenim	pomeniți	pomenesc
	imperfect	pomeneam	pomeneai	pomenea	pomeneam	pomeneați	pomeneau
	simple perfect	pomenii	pomeniși	pomeni	pomenirăm	pomenirăți	pomeniră
	pluperfect	pomenisem	pomeniseși	pomenise	pomeniserăm	pomeniserăți	pomeniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pomenesc	să pomenești	să pomenească	să pomenim	să pomeniți	să pomenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pomenește			pomeniți
	negative		nu pomeni			nu pomeniți

Derived terms

• nepomenit
• nemaipomenit
• pomeneală
• pomenire
• te pomenești

Related terms

• pomană
• pomelnic

Etymology 2

Pronunciation

• IPA^(key): /poˈmenʲ/
• Rhymes: -enʲ
• Hyphenation: po‧meni

Noun

pomeni f pl

1. plural of pomană

References

• pomeni in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ion Coteanu, editors (1980), Dicționarul Limbii Române‎^[3], volume 8, part 4, Bucharest: Academy of the Socialist Republic of Romania, pages 1004–1007