preacuviință
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From prea- + cuviință. Calque of Old Church Slavonic прѣподобиѥ (prěpodobije).
Noun
[edit]preacuviință f (uncountable)
Declension
[edit] declension of preacuviință (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) preacuviință | preacuviința |
genitive/dative | (unei) preacuviințe | preacuviinței |
vocative | preacuviință, preacuviințo |
References
[edit]- preacuviință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN