preot

Romanian

preot

Alternative forms

• preut

Etymology

Inherited from Vulgar Latin preb(i)ter or prev(i)ter, popular variant of Latin presbyter, from Ancient Greek πρεσβύτερος (presbúteros). Compare Albanian prift, Aromanian preftu, preft, Italian prete, French prêtre, Catalan prevere. Doublet of prezbiter.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈpre.ot/

Noun

preot m (plural preoți)

1. priest (clergyman)

   Synonym: popă

Declension

Declension of preot

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) preot	preotul	(niște) preoți	preoții
genitive/dative	(unui) preot	preotului	(unor) preoți	preoților
vocative	preotule		preoților

Derived terms

• preoteasă
• preoțesc
• preoți
• preoție
• preoțime

References

• preot in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)