rostui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a rostui (third-person singular present rostuiește, past participle rostuit) 4th conj.
- to order
Conjugation[edit]
conjugation of rostui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a rostui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rostuind | ||||||
| past participle | rostuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rostuiesc | rostuiești | rostuiește | rostuim | rostuiți | rostuiesc | |
| imperfect | rostuiam | rostuiai | rostuia | rostuiam | rostuiați | rostuiau | |
| simple perfect | rostuii | rostuiși | rostui | rostuirăm | rostuirăți | rostuiră | |
| pluperfect | rostuisem | rostuiseși | rostuise | rostuiserăm | rostuiserăți | rostuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rostuiesc | să rostuiești | să rostuiască | să rostuim | să rostuiți | să rostuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rostuiește | rostuiți | |||||
| negative | nu rostui | nu rostuiți | |||||