strădui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Old Church Slavonic страдати (stradati), from Proto-Slavic *stradati (“to suffer”).
Verb[edit]
a strădui (third-person singular present străduiește, past participle străduit) 4th conj.
- to try one's best
Conjugation[edit]
conjugation of strădui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a strădui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | străduind | ||||||
| past participle | străduit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | străduiesc | străduiești | străduiește | străduim | străduiți | străduiesc | |
| imperfect | străduiam | străduiai | străduia | străduiam | străduiați | străduiau | |
| simple perfect | străduii | străduiși | strădui | străduirăm | străduirăți | străduiră | |
| pluperfect | străduisem | străduiseși | străduise | străduiserăm | străduiserăți | străduiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să străduiesc | să străduiești | să străduiască | să străduim | să străduiți | să străduiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | străduiește | străduiți | |||||
| negative | nu strădui | nu străduiți | |||||