timișorean

Romanian

Etymology

From Timișoara +‎ -ean.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌti.mi.ʃoˈre̯an/

Noun

timișorean m (plural timișoreni)

1. one who comes from Timișoara

Declension

Declension of timișorean

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) timișorean	timișoreanul	(niște) timișoreni	timișorenii
genitive/dative	(unui) timișorean	timișoreanului	(unor) timișoreni	timișorenilor
vocative	timișoreanule		timișorenilor

Adjective

timișorean m or n (feminine singular timișoreană, masculine plural timișoreni, feminine and neuter plural timișorene)

1. of or related to Timișoara

Declension

Declension of timișorean

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	timișorean		timișoreană	timișoreni	timișorene
	definite	timișoreanul		timișoreana	timișorenii	timișorenele
genitive/ dative	indefinite	timișorean		timișorene	timișoreni	timișorene
	definite	timișoreanului		timișorenei	timișorenilor	timișorenelor

References

• timișorean in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)