tuși

See also: tusi and tuŝi

Romanian

Etymology

Inherited from Latin tussīre, present active infinitive of tussiō (“I cough”).

Pronunciation

• IPA^(key): /tuˈʃi/

• Audio

  (file)

Verb

a tuși (third-person singular present tușește, past participle tușit) 4th conj.

1. to cough

Conjugation

    conjugation of tuși (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a tuși
gerund			tușind
past participle			tușit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tușesc	tușești	tușește	tușim	tușiți	tușesc
	imperfect	tușeam	tușeai	tușea	tușeam	tușeați	tușeau
	simple perfect	tușii	tușiși	tuși	tușirăm	tușirăți	tușiră
	pluperfect	tușisem	tușiseși	tușise	tușiserăm	tușiserăți	tușiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tușesc	să tușești	să tușească	să tușim	să tușiți	să tușească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tușește			tușiți
	negative		nu tuși			nu tușiți

Derived terms

• tușire

Related terms

• tuse