vrăfui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a vrăfui (third-person singular present vrăfuiește, past participle vrăfuit) 4th conj.
- to heap
Conjugation[edit]
conjugation of vrăfui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a vrăfui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | vrăfuind | ||||||
| past participle | vrăfuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | vrăfuiesc | vrăfuiești | vrăfuiește | vrăfuim | vrăfuiți | vrăfuiesc | |
| imperfect | vrăfuiam | vrăfuiai | vrăfuia | vrăfuiam | vrăfuiați | vrăfuiau | |
| simple perfect | vrăfuii | vrăfuiși | vrăfui | vrăfuirăm | vrăfuirăți | vrăfuiră | |
| pluperfect | vrăfuisem | vrăfuiseși | vrăfuise | vrăfuiserăm | vrăfuiserăți | vrăfuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să vrăfuiesc | să vrăfuiești | să vrăfuiască | să vrăfuim | să vrăfuiți | să vrăfuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | vrăfuiește | vrăfuiți | |||||
| negative | nu vrăfui | nu vrăfuiți | |||||